Puterea intunericului...

Puterea intunericului…

Capitolul I : Conacul.

O seara placuta , era joi ,in care o fata de 19 ani,Amanda, cu parul negru ,lung si ochi verzi le spune noapte buna prietenilor sai .

Amanda in drum spre casa o ia pe o alee pt scurta drumul... Deodata luminile din zona se sting, aude un miorlait de pisica ...

Simtea cum cineva o priveste... Deodata fata lesina....Dupa ceva timp... se trezeste , era tot noapte, dar nu se mai afla in acelasi loc, era intr-un

cimitir intunecat , speriata,Amanda incepe sa fuga si da peste un tip inalt, alb la fata , cu par lung si negru si ochii lafel de intunecati ca noaptea...

-Buna seara , tanara domnisoara, ce te aduce pe meleagurile acestea??

-Buna ( cu o voce speriata), eu sunt Amanda si habar nu am cum am ajuns aici...

-Eu sunt Vertigo, stapanul noptii si al acestor meleaguri... Daca doresti te poti adaposti noaptea aceasta la conacul meu si maine poti sa te indrepti spre casa.

-Nu stiu ce sa zic , dar avand in vedere ca nu stiu cum ajuns aici si nu cunosc locurile , am sa merg pt o noapte.

Vertigo o conduce pe Amanda pana la conac...

-Usa e deschisa... intra, voi revenii si eu imediat(disparand in noapte)

Amanda putin speriata, apasa pe cleata mare a usii in forma de liliac si aceasta se deschide singura cu o scartaitura sumbra...

Intra,insa nu zareste niciun fel de sursa de lumina... Dupa cateva secunde se aprind lumanirile dintr-un candelabru ,care faceau lumina cam slaba...

Ea zareste un mobiler destul de straniu... vede ca podeaua si absolut tot conacul era facut din lemn...

Deodata o usa din stanga se deschide cu un scartait scurt si Vertigo apare in incaperea mare , tarandu-si pelerina din piele pe jos...

Amanda tremura, se lasase un frig incat ii dardaiau dintii... Vertigo apropiindu-se de ea zice :

-Sa te conduc la camera de oaspeti...Pe aici.

Si incep a urca pe scarile mari din lemn care scartaiau si ele de asemenea.Ajung in dreptul unei usi negre...

- Aici este camera unde vei sta. Vertigo ii lasa lumanarea care de asemenea era si ea neagra si dispare pe coridorul lung in intuneric..

Amanda intra in camera... Acolo ea observa un pat dublu.. cu asternut negru, o glinda cu noptiera... si un tablou al unui tip batran cu par alb si o pelerina  asemanatoare cu cea a lui Vertigo.Amanda pune lumanarea pe noptiera si se aseaza pe pat. Uitandu-se spre fereastra observa ca aceasta era asa de murdara incat

nu intra nici macar lumina lunii.

Crede ca ajunsese intr-o alta lume... isi pune cateva intrebari... de ce toate lucrurile aici erau asa stranii si sumbre... Vechimea conacului lui Vertigo... Pana si culoarea pielii lui mult prea alba pt un om in viata.Se ridica din pat si scoate din buzunar un pachet de tigari si o bricheta,aprinzandu-si

o tigare...Tragand din tigare... se uita din nou la tabloul de pe perete si observa ca de data asta in spatele batranului aparea luna...

Termina tigarea, se pune din nou in pat ,se acopera si spera ca totul in urmatoarea zi sa fie bine si sa ajunga acasa.

In toiul noptii se trezeste auzind scartaitul podelei de pe coridor...se ridica...si se indreapta spre usa.Cand pune pana sa deschida usa aude sunete de orga,iese in coridorul intunecat ,dar nu zareste pe nimeni , fiind prea intuneric.Se intoarce si abia acu observa ca lumanarea era stinsa si nu-si amintea sa o fi stins. O reaprinde si coboara jos ...Il zareste pe Vertigo cantand la orga o melodie foarte stranie si gotica...acesta zarind-o ii raspunde:

-Scuze daca te-am trezit... dar cantatul la orga noaptea e o placere de-a mea...

-Totusi... noaptea?

-De ce nu , ce are?

-Nu stiu.

-Imi cer scuze , n-am sa mai cant.Si dispare pe o usa din dosul casei...

Deodata lumanarea Amandei se stinge...aude cum cineva se indrepta spre ea pe scari in jos, pentru ca scartaiau foarte tare...

Se intoarce si aprinde bricheta... nu zareste pe nimeni, dar sunetul nu inceta. Dupa ce se opreste scartaitul, simte niste maini reci,care incep sa o stranga de gat si o voce rece si groasa-i spune:

- N-ai ce cauta aici, in imparatia intunericului in care ziua nu exista...Mult, n-ai sa supravietuiesti.Dupe ce mainile reci ii dau drumul , se intoarce speriata si aprinde repede bricheta... nici de aceasta data nu zareste pe nimeni...Amanda fiind coplesita de locul straniu si de cuvintele auzite cade in

genunchi si incepe sa planga, lumanarea se reaprinde deodata ,care o sperie. Observa ca lacrimile ei erau din sange...Se sperie si mai tare, ia o batista din buzunar se sterge redepe si fuge spre usa conacului, dar aceasta era inchisa...Din cauza frici lesina...

Dupa ceva timp... se trezeste legata de un stalp de lemn in pivnita conacului...Vertigo era intr-un colt si canta aceeasi melodie ghotica ...Ea speriata intreaba plangand :

-De ce sunt legata?!

Vertigo se ridica de la orga si se indreapta spre ea spunandui :

-Dupa cum observi, eu sunt un vampir.Tu ai ajuns aici, deoarece eu te-am adus cu ajutorul fortei mele intunecate pt a-mi potolii foame de sange.

Amanda plangand vede cum Vertigo sare asupra ei, dar din greseala rupe funia cu ghiarele lui lungi si ascutite...

Fata fuge, urca pe scari, iese din pivnita si se indreapta spre usa...Iese afara si o ia la fuga. Cand se uita inapoi il vede pe Vertigo urmarind-o si il aude spunand niste cuvinte,parca intr-o limba necunoscuta... Deodata ea cade intr-o gropa aproape de cimitir...

Se trezeste apoi acasa la ea si tresare din pat. Observa apoi ca totul fusese un cosmar.

De atunci tanara Amanda , prefera sa fie mai tot timpu singura si nu mai iesea aproape deloc cu prietenii sai, care acestia nu stiau ce era cu comportamentul ei schimbat.